Nimeni din Romania nu se simte vinovat sau macar responsabil pentru faptul ca tara noastra n-a intrat in preferintele Natiunilor Unite la alegerea noilor membri nepermanenti ai Consiliului de Securitate ONU, in perioada 2020-2021, ce a avut loc vinerea trecuta.
Domnul Melescanu? El nu se simte vinovat nici pentru harababura de la scrutinul din 26 mai, cand multi romani din diaspora n-au mai ajuns la urne, iar raspunderea politica se vede de la o posta ca este a ministrului – doar nu era sa fie a bodyguardului.
Nu se simte vinovat nici pentru faptul ca, in timp ce sub mandatul altor ministri de Externe anteriori, Romania mai fusese membru nepermanent in Consiliul de Securitate al ONU de vreo patru ori, acum a fost refuzata. Refuzata, sub „girul” domnului Melescanu.
Premierul? Fireste, exista o responsblitate a premierului, dar nu directa. Vina lui este aceea ca-l tine in post pe actualul sef al diplomatiei si, in loc sa dea curs solicitarii presedintelui de a-l demite dupa scandalul alegerilor din 26 mai, face analize si cercetari cu vadita intentie de a-l scoate basma curata.
Nu evit sa ma gandesc chiar si la presedinte, care a acceptat sa nominalizeze pentru a treia oara tot un premier propus de partidul majoritar, in loc sa chibzuiasca pe propria sa intelepciune gasind o personalitate mai inteleapta si mai acatarii decat doamna Dancila.
