Într-o postare recentă, anunțam că voi face publice discuțiile contradictorii, pe care le-am avut la Sâmbăta de Sus, cu “Înaltpreasfințitul” Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

După o eschivă și o tăcere complice la articolele mele despre derapajele grave de la conduita religioasă și morală ale protopopului de Bran-Zărnești, Ion Manea și despre afacerile necurate și ilegale ale acestuia cu banii statului și cu banii bisericilor, “Înaltul” a “binevoit”, în sfârșit, să mă asculte…

Veți vedea și în ce mod a decurs această audiență, cu conversații răstite și neprotocolare, care, în opinia mea îl coboară pe “înalt” spre o joasă cădere omenească, amestecată cu disperare și frică, din păcate nu de Dumnezeu, ci de amenințarea scaunului ierarhic pe care îl ocupă și de pierderea privilegiilor pe care i le oferă acesta…

Am folosit ghilimelele, pentru această titulatură conferită de statutul de Înalt slujitor al Bisericii, care ar trebui să fie una de Preasfințenie, de anvergură spirituală și teologică, de smerenie creștină, de curățenie morală și de mare înălțime duhovnicească…Dar, din păcate, urmașul lui Andrei Șaguna pe scaunul sfințit de acest înaintaș al Mitropoliei Ardealului este acum, din motive care nedumeresc, departe de a fi un Părinte adevărat, echidistant, înțelept, drept și iubitor al Comunității creștine din Ardeal, pe care o păstorește de peste un deceniu și jumătate…

Oare ce l-a schimbat, atât de mult, pe bunul păstor de până mai ieri, Arhiepiscopul Laurențiu, de a devenit mai degrabă un dictator părtinitor, un prizonier ascultător doar al intereselor murdare politico-afaceriste din Sibiu, din Hunedoara, din Harghita Covasna și mai ales din Brașov, de s-a transformat într-un om subjugat de beția puterii (sindromul de “dumnezeu pe Pământ”), de a devenit un suflet căzut emoțional în egoul autoslăvirii deșarte și plăcerii adulației lingușitoare a lingăilor din preajmă, care l-au scufundat în mocirla păcatelor și în confortul stricăcios al lăcomiei fără măsură?!…Sau…nu cumva, ne-am înșelat noi, cu toții, cei care l-am prețuit și l-am respectat pentru multele fapte demne de laudă?